Blog Cecilia Angheluta

< Inapoi

Evacuarea chiriasilor din locatia pe care acestia o ocupă fara a avea acest drept

03-02-2009         Tipareste        Trimite prin email

Art.14 alin.1 din O.U.G. nr.40/1999 consacră existenţa dreptului chiriaşului la reînnoirea contractului de închiriere, acesta având libertatea de a aprecia dacă exercită sau nu facultatea recunoscută de lege. În ipoteza în care optează în sensul prelungirii contractului, are obligaţia să comunice acest fapt proprietarului care, la rândul său, este obligat ca, în condiţiile prevăzute de lege să-i notifice refuzul de a reînnoi contractul. Prin urmare, spre deosebire de ipoteza reglementată de art.10 din O.U.G. nr.40/1999, când legea impune proprietarului obligaţia de a-l provoca pe chiriaş să îşi exercite dreptul său la încheierea contractului de închiriere, în condiţiile prevăzute de art.14, chiriaşul trebuie să preia iniţiativa şi să îşi exercite dreptul la reînnoirea contractului. (sentinţa civilă nr.4220/18.05.2006) Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti în data de 19.01.2006, reclamanta O.A.M. a chemat în judecată pe pârâţii C.F., C.M.C. şi C.G., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa să dispună evacuarea acestora din apartamentul nr.1 pe care îl ocupă fără titlu în imobilul proprietatea sa, din Bucureşti, B-dul. F., nr.150, parter, sector 2. În motivarea cererii, întemeiată pe dispoziţiile art.480 Cod civil şi O.G.nr.40/1999, reclamanta arată că este proprietarul imobilului situat în Bucureşti, B-dul.F. nr.150, sector 2, fiindu-i restituit în deplină proprietate prin sentinţa civilă nr.2690/04.03.1994 pronunţată de Judecătoria sectorului 2 Bucureşti în dosarul nr.5915/1993, definitivă şi irevocabilă, la data pronunţării hotărârii judecătoreşti apartamentul în litigiu fiind ocupat de pârâţi, până în anul 2000, când părţile au încheiat contract de închiriere conform O.U.G. nr.40/1999, aceştia locuind în imobil fără titlu. Contractul de închiriere a expirat în luna aprilie 2005 şi nu a mai fost prelungit, astfel că în prezent pârâţii ocupă imobilul fără drept şi refuză să-l elibereze cu toate că le-a notificat intenţia de a nu mai prelungi contractul de închiriere. Arată reclamanta şi că solicită evacuarea pârâţilor şi pentru faptul că imobilul se află într-o stare avansată de degradare, fiind necesară efectuarea urgentă a unor lucrări de consolidare şi reparaţii. Temeiul de drept al cererii de evacuare a fost ulterior completat, prin petiţia depusă la dosar în şedinţa publică de la 23.02.2006, reclamanta invocând şi dispoziţiile art.1436 Cod civil. În dovedirea acţiunii s-a solicitat administrarea probelor cu înscrisuri şi interogatoriu. Legal citaţi, pârâţii nu au formulat întâmpinare. În dovedirea acţiunii, respectiv în apărare, reclamanta şi pârâta C.G. au depus la dosar înscrisuri, în şedinţa publică de la 20.04.2006 fiind administrată şi proba cu interogatoriul pârâtei C.G.

Rezolvare:



Analizând probatoriul administrat în cauză, instanţa reţine următoarele: Prin sentinţa civilă nr.2690/04.03.1994, Judecătoria sectorului 2 Bucureşti a admis acţiunea în revendicare formulată de reclamanta O.A.M., dispunându-se obligarea pârâtului Consiliul Local al Municipiului Bucureşti să-i lase în deplină proprietate şi liniştită posesie imobilul din B-dul. F. nr.150, sector 2. Ulterior retrocedării imobilului, între reclamantă şi pârâtul C.F. s-au încheiat două contracte de închiriere, pe o perioadă cuprinsă între 01.04.2000 şi 31.03.2004. În data de 31.05.2004, reclamanta i-a notificat pe pârâţi, solicitându-le să elibereze imobilul întrucât nu mai deţin contract de închiriere valabil deoarece nu au solicitat prelungirea celui existent anterior. Totodată, le reproşează faptul că imobilul este într-un stadiu avansat de degradare din cauza dezinteresului de care au dat dovadă. Răspunzând la interogatoriu, pârâta C.G. a contestat susţinerile reclamantei privind faptul că nu ar fi solicitat prelungirea contractului de închiriere şi a depus la dosar o confirmare de primire pe numele pârâtul C.F., datată 21.04.2004, învederând instanţei că nu poate prezenta înscrisul ce a fost expediat reclamantei deoarece a fost scris într-un singur exemplar. (încheiere de şedinţă din data de 20.04.2006) Art.14 alin.1 din O.U.G. nr.40/1999 consacră existenţa dreptului chiriaşului la reînnoirea contractului de închiriere, acesta având libertatea de a aprecia dacă exercită sau nu facultatea recunoscută de lege. În ipoteza în care optează în sensul prelungirii contractului, are obligaţia să comunice acest fapt proprietarului care, la rândul său, este obligat ca, în condiţiile prevăzute de lege să-i notifice refuzul de a reînnoi contractul. Prin urmare, spre deosebire de ipoteza reglementată de art.10 din O.U.G. nr.40/1999, când legea impune proprietarului obligaţia de a-l provoca pe chiriaş să îşi exercite dreptul său la încheierea contractului de închiriere, în condiţiile prevăzute de art.14, chiriaşul trebuie să preia iniţiativa şi să îşi exercite dreptul la reînnoirea contractului. Pârâţii C.G. şi C.F., nu au făcut dovada că au uzat de acest drept nici înainte şi nici după ce contractul de închiriere înregistrat la Administraţia financiară sector 2 Bucureşti sub nr.A224414/07.05.2003, încheiat pe o perioadă de 1 an de zile – 01.04.2003 – 31.03.2004 - a expirat, astfel că începând cu luna aprilie 2004 aceştia nu mai au titlu locativ. Chiar dacă, deşi neprobate, s-ar reţine susţinerile pârâtei C.G. în sensul că solicitarea de reînnoire a contractului a fost expediată proprietarului reclamant cu recomandata din data de 20.04.2004 (filele 36,37 din dosar), se constată că la data de 31 mai 2004 reclamanta solicită pârâţilor să părăsească imobilul reproşându-le starea de degradare avansată în care se află, fiind incidente dispoziţiile art.14 alin.2 lit.d cu referire la art.13 lit.h din actul normativ. Refuzul de reînnoire a contractului de închiriere pentru acest motiv a fost adus la cunoştinţă pârâţilor, care nu au negat faptul că imobilul este degradat, pârâta declarând că au intenţionat să zugrăvească şi să facă îmbunătăţiri dar nu au făcut-o pentru că W.C.-ul este comun (răspuns la întrebarea nr.3 din interogatoriu) şi care nu au înţeles să administreze nici o probă în combaterea susţinerilor reclamantei privind faptul că au prilejuit stricăciuni locuinţei, cu 1 an şi jumătate înainte de promovarea prezentei acţiuni, interval de timp în care pârâţii nu au încercat să-şi reglementeze raporturile locative, astfel că, şi dacă s-ar aprecia că locaţiunea a fost reînnoită pe încă o perioadă de 1 an de zile începând cu data de 1 aprilie 2004, durata acesteia a expirat la 01.04.2005. Potrivit art.14 alin.5 din O.U.G. nr.40/1999, aprobată cu modificări prin Legea nr.241/2001, „chiriaşul este obligat să părăsească locuinţa în termen de 30 de zile de la expirarea termenului contractual, dacă locaţiunea nu s-a reînnoit”, astfel că indiferent de momentul la care se poate aprecia că a încetat locaţiunea, respectiv – 01.04.2004, când a expirat contractul de închiriere nr.A224414/07.05.2003, încheiat pe un an de zile, - sau un an de zile mai târziu - 01.04.2005, dacă se consideră că acesta a fost reînnoit -, în prezent pârâţii ocupă imobilul fără titlu, astfel că, în baza dispoziţiilor art.480 din Codul civil rap. art.13 lit.h din O.U.G nr.40/1999, instanţa urmează să admită acţiunea şi să dispună evacuarea pârâţilor din apartamentul nr.1 al imobilului situat în Bucureşti, B-dul. F. nr.150, parter, sector 2.

NOUTATI LEGISLATIVE

LEGATURI UTILE