Blog Cecilia Angheluta

< Inapoi

Nulitatea titlului imobilului de trecere in proprietatea statului

02-05-2007         Tipareste        Trimite prin email

ROMANIA INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE SECTIA CIVILA SI DE PROPRIETATE INTELECTUALA S-a luat in considerare recursul declarat de reclamantii A si S, recursul declarat de paratul CLMCJ si recursul declarat de DA si DD impotriva deciziei din 2002 a Curtii de Apel Cluj Napoca-sectia civila. La apelul nominal s-au prezentat recurentii-reclamanti A prin avocat R M, recurenta-parata CLMCN prin consilier. Procedura completa. Instanta acorda cuvantul pe recursurile formulate de recurenti. Avocat M pune conluzii de admitere a recursului formulat de recurentii-reclamanti, solicitand respingerea recursului formulat de DA si DD, avand in vedere faptul ca acestia din urma nu au calitate procesuala si este tardiv. Consilier juridic Z solicita admiterea atat a recursului formulat de CLMCN cat si a recursului formunat de recurentii-reclamanti A solicitand respingerea in ceea ce priveste cheltuielile de judecata cerute de acestia din urma. Fata de recursul formulat de recurentii D, reprezentantul CLMCJ solicita respingerea acestuia. CURTEA, Asupra recursului de fata: Din examinarea lucrarilor din dosar, constata urmatoarele: Prin actiunea formulata in 1999, reclamantii A V si A S, au chemat in judecata CLMCN, solicitand sa se constate nulitatea trecerii in proprietatea statului a imobilului in CF, in prezent dezmembrat, sa se constate calitatea reclamantilor de mostenitori ai fostilor proprietari ai imobilului, defunctii AV si PL, sa se dispuna intabularea in CF a imobilului a dreptului de proprietate al reclamantilor asupra apartamentelor 1,2,4,5,7,8, precum si asupra parcelei cu nr. 250/2 teren 90 mp. Tribunalul Cluj, prin sentinta din 2001 a admis in parte actiunea, a constatat ca trecerea in proprietatea statului roman a imobilului s-a facut fara titlu valabil, a dispus rectificarea inscrisurilor din CF Cluj in sensul radierii dreptului de proprietate al statului roman asupra parcelei cu nr. 258/2 si al reinscrierii dreptului de proprietate al autorilor reclamantilor, numiti AV si sotia nascuta PL a dispus rectificarea inscrisurilor din CF, in sensul radierii dreptului de proprietate dreptului de proprietate al statului roman asupra apartamentelor cu nr. 1,2,4,5,7 si 8 si al reinscrierii dreptului de proprietate al antecesorilor reclamantilor; a obligat paratul CLCN sa achite reclamantilor suma de 7.500.000 lei cheltuieli de judecata; a respins restul capetelor de cerere. S-a retinut ca: Imobilul a constituit proprietatea tabulara a lui AV si AL(nascuta P), antecesorii reclamantilor, fiind preluat de statul roman in temeiul decret nr. 92/1950-abuziv, acestia fiind exceptati de la nationalizare. In 1997, imobilul a fost dezmembrat in parcela cu nr. top nou 258/1 teren cu constructii in suprafata de 378 mp cuprinzand 9 apartamente si parcele cu nr. top nou 258/2, teren curte de 90 mp. Numai o parte din apartamente au ramas intabulate in favoarea statului roman, restul fiind instrainate fostilor chiriasi in temeiul Legii nr. 112/1995, repunerea in natura in situatia anterioara fiind posibila numai partial, in privinta apartamentelor de neinstrainare. Prin decizia civila din 2002 Curtea de Apel Cluj a admis apelul declarat de reclamanti impotriva sentintei civile nr. 420/2001 a Tribunalului Cluj pe care a schimbat-o in parte in sensul ca a admis in totul actiunea reclamantilor, dispunand intabularea drepturilor de proprietate asupra apartamentelor in litigiu, a respins ca nefondat apelul declarat de paratul CLMCN impotriva aceleiasi sentinte; a obligat Consiliul Local la 6.000.000 lei cheltuieli de judecata in apel. Pentru a hotari astfel, instanta de apel a retinut ca, in mod gresit a fost respinsa cererea pricind intabularea dreptului de proprietate al reclamantilor, restabilirea situatiei anterioare presupunand si acest lucru, intabularea neputandu-se dispune decat impotriva statului roman. In ce priveste apelul declarat paratului Consiliul Local, instanta de fond a statuat corect in sensul ca dceretul de nationalizare nu se aplica antecesorilor reclamantilor, care erau exceptati, iar existenta in proprietatea lor a doua case nu constituie o dovada a apartenentei lor la o anume clasa sociala pentru a fi aplicabile prevedrile art. I din Decretul nr. 92/1950. Impotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantii AV, AS, CLMC si numitii DA, DD. Reclamantii solicita in motivarea recursului modificarea in parte a deciziei atacate in sensul majorarii cheltuielilor de judecata, de la 6.000.000 lei la 21.000.000 lei. In recursul promovat de CL se sustine ca imobilul a fost trecut in proprietatea statului, cu titlu valabil-Decret nr. 92/1950-iar recursul declarat de DA si DD vizeaza esential imprejurarea ca nu au fost chemati in judecata. Acets din urma recurs este inadmisibil, intrucat, de necontestat, recurentii nu au fost parti in cadrul procesual de fata, or, dreptul de a ataca cu recurs o hotarare apartine numai partilor litigante, respectiv persoanelor care au participat la dezbaterea cauzei in fond (sau avanzilor cauza ai acestora). Recursurile declarate de reclamanti si paratul CLCN, nu sunt fondate. Cheltuielie de judecata suportate de reclamanti, au fost acordate in suma de 6.000.000 lei, in cuantum mai redus decat suma suportata, in aplicarea corecta a prevederilor art. 274 alin. 3 Cod procedura civila. In ce priveste recursul CL de asemeni in limetele celor invocate, este de retinut ca prin hotararea atacata s-a facut o corecta apreciere asupra faptului ca imobilul a fost preluat cu sau fara titlu valabil. Din acest punct de vedere, neechivoc, s-a facut dovada deplina ca antecesorii reclamantilor faceau parte din categoriile exceptate de la nationalizare conf. Art. II din Decret nr. 92/1950, AV fiind inginer, pensionat la 01.01.1946, iar sotia acestuia casnica. Ca atare, evident, decretul de nationalizare a fost aplicat in mod abuziv, neputand fi primita nici sustinerea dupa care, simpla existenta in proprietatea acestora a doua case, nu poate indreptati concluzia ca autorilor reclamantilor le puteau fi aplicabile prevederile art. I din acelasi act normativ. Fata de cele aratate in temeiul art. 213 Cod procedura civila, recursurile urmeaza a fi respinse.

Rezolvare:



PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII DECIDE: Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamantii AV si AS precum si de paratul CLMCN impotriva deciziei din 2002 a Curtii de Apel Cluj, sectia civila. Respinge ca inadmisibil recursul declarat de DA si DD impotriva aceleiasi decizii. Irevocabila. Pronuntata in sedinta publica.

NOUTATI LEGISLATIVE

LEGATURI UTILE