Blog Cecilia Angheluta

< Inapoi

Acte si fapte de comert. Contract de vanzare-cumparare incheiat intre doua societati comerciale. Calificare

03-07-2006         Tipareste        Trimite prin email

Acte si fapte de comert. Contract de vanzare-cumparare incheiat intre doua societati comerciale. Calificare Daca prin art. 3 Cod comercial sunt enumerate actele si operatiunile considerate, datorita continutului lor, fapte de comert obiective, prinart. 4 se prevede ca sunt socotite fapte de comert si „celelalte contracte si obligatii ale unui comerciant, daca nu sunt de natura civila sau daca contrariul nu rezulta din insusi actul”. Asadar , prin art. 4 Cod comercial a fost instituita o prezumtie de comercialitate pentru toate obligatiile comerciantului. Contractul incheiat intre doua societati comerciale privind vanzarea-cumpararea unor oi si de ovine este un contract comercial si nu unul civil. (Sectia comerciala –Tribunalul Bucuresti- decizia comerciala) Prin sentinta civila din 1993, pronuntata de Judecatoria Sectorului 1 Bucuretsi, s-a respins actiunea reclamantei SC „R” SA impotriva paratei SC S SRL, s-a admis in parte cererea reconventionala formulata de parata , a fost obligata reclamanta sa plateasca paratei suma de 5.664 USD sau echivalentul acestora in lei, in momentul executarii, si s-a respins cererea paratei de obligare a reclamantei la plata sumei de 2.756.000 lei , reprezentand comision la acest contract. Pentru a hotari astfel , instanta de fond a retinut ca intre parti a intervenit un contract civil si nu un contract comercial, ca parata nu avea de livrat reclamantei 12.000 buc. piele ovina, ata timp cat aceasta nu a deschis acreditivul pentru marfa respecitva, iar in ceea ce priveste cererea recomventionala , s-a retinut ca aceasta este intemeiata referitor la capatul de cerere privind diferenta de pret, reclamanta nedatorand comisionul , intrucat contractul dintre parti nu poate fi coonsiderat un contract de comision. Impotriva sentinei a declarat apel reclamanta. Prin cererea de apel se solicita desfiintarea sentintei atacete, in sensul de a i se admite pretentiile in valoare de 18.197.000 lei si cheltuielile de judecata , parata sa fie obligata la plata indicelui de devalorizare de la data hotararii primei instante si pana la plata efectiva a sumei datorate , sa se respinga cererea reconventionala. Apelanta a invederat instantei ca litigiul dinter parti este de natura comerciala, invocand exceptia necompetentei materiale e Judecatoriei sectorului 1, fata de valoaea preteniilor. Apelul este fondat. Faptele de comert sunt enumerate in art. 3 Cod comercial. Enumerarea facuta in acest articol este enunciativa, in sensul ca legiuitorul a mentionat doar cele mai frecvente fapte de comert, lasandu-se instantelor de judecata posibilitatea de a califica fapte de comert si alte acte si operatii decat cele la care se refera, in mod expres, art. 3 Cod comercial, cu conditia ca acestea sa intruneasca caracteristicile faptelor de comert prevazute de lege. Prin actul de comert se realizeaza o interpunere in circulatia marfurilor, efectuata cu intentia de a obtine beneficii. Daca prin art. 3 Cod comercial sunt enumerate actele si operatiunile considerate , datorita continutului lor, fapte de comert ,obiective, prin art. 4 Cod comercial se prevede ca sunt socotite ca fapte de comert si celelalte contracte si obligatiuni ale uni comercialt, „daca nu sunt de natura civila sau daca contrariul nu rezulta din insusi actul”.

Rezolvare:



Prin urmare, pe langa faptele de comert obiective ( a caror comerialitate este independenta de calitatea persoanei care le savarseste), Codul comercial consacra ca fiind fapte de comert si acele acte care dobandesc caracter comercial datorita calitatii de comerciant a persoanei sau persoanelor care le savarsesc , fiind, deci, vorba de fapte de comert subiective. Reglementarea faptelor de comert subiective a derivat din necesitatea cuprinderii in dreptul comercial a tuturor actelor si operatiunilor intreprinse de comerciant, in acesta calitate. Asadar, prin art. 4 Cod comercial a fost instituita o prezumtie de comercialitate pentru toate obligatiile comerciantului. Pentru aceste considerente expuse mai sus, contractul intervenit intre partile in litigiu este un contract comercial si nu unul civil, si , in aceste conditii, avand in vedere valoarea litigiului si vanzand si dispozitiile art. 2 pct. 1 lit a) Cod proc. civila , se va admite apelul, se va schimba in tot sentinta atacata, in sensul ca se va admite exceptia de necompetenta materiala a Judecatoriei sectorului 1 si se v aretine cauza spre rejudecare. Sursa: Culegere de practica judiciara comerciala intre anii: 1990-1998-Tribunalul Bucuresti, Editura All Beck

NOUTATI LEGISLATIVE

LEGATURI UTILE