Blog Cecilia Angheluta

< Inapoi

Legea 10/2001 - Recurs admis cu casarea hotararii

17-06-2006         Tipareste        Trimite prin email

ROMANIA INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE SECTIA CIVILA SI DE PROPRIETATE INTELECTUALA Sedinta publica de la 11 octombrie 2005 S-a luat in examinare recursul declarat de reclamanta P. G.A impotriva decizie nr. 138 din 13.10.2003 a Curti de Apel Timisoara-sectia civila. La apelul nominal s-au prezentat recurenta reclamanta P. G. A prin avocat L. N. si intimatele parate APPS RA B prin consilier juridic M.D, SRP- O prin consilier juridic P. C. Nemaifiind alte cereri de formulat si probe de administrat, Inalta Curte a constatat pricina in stare de judecata si a acordat cuvantul partilor in dezbaterea recursului. Avocat L. N a solicicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat , casarea decizie atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare in apel, pentru motivele aratate in notele scrise, existente la dosar, cu cheltuieli de judecata. Consilier juridic M. D , pentru intimata parata SRP O a solicitat respingerea ca nefondat a recursului declarat in cauza si mentinerea ca temeinia si legala a deciziei civile nr. 138/13.10.2003 a Curtii de Apel Timisoara, iar pe fondul cauzei sa se respinga actiunea ca prematura. Consilier juridic P. C , a achiesat la concluziile puse de reprezentanta intimatei de mai sus, cu cheltuieli de judecata. INALTA CURTE Deliberand, in conditiile art. 256 C.pr. civ., asupra cazei civile de fata . a retinut urmatoarele: Prin cererea de chemere in judecata inregistrata pe rolul Tribunalului Caras-Severin , reclamanta P. G A a chemat in judecata paratele APPS RA B si SRP O solicitand instantei obligarea acestora la restituirea in natura a imobilului situat in localitatea B H, str. N S H. In motivare reclamanta a aratat ca proprietar al imobilului in litigiu a fost P C, imobil intabulat. Acest imobil a fost nationalizat potrivit decretului nr 90/1953 si trecut in proprietatea Statului Roman desi art II din acest act normative interzicea nationalizarea bunurilor pensionarilor. S-a mai aratat ca P C a decedat la data de 19 octmobrie 1953, iar prin actul de donatie din 12 iulie 1948 imobilul in cauza a revenit sotului reclamantei, numitul P C, nepotul defunctului. Dupa decesul lui P C imobilul a revenit sotiei supravietuitoare care s-a judecat pentru retrocedarea acestuia in baza Legii 112/1995, insa actiunea a fost respinsa. A mai invederat reclamanta ca imobilul in litigiu nu este exceptat de la restituirea in natura asa cum prevad dipsozitiile art. 16 din Legea nr. 10/2001, iar art. 48 din aceeasi lege permite restituirea in natura pentru doua motive: -exceptiile din art. 16 al Legii nr.10/2001 se refera doar la locuintele preluate abuziv cu titlu , nu si cele preluate fara titlu, cum este cazul de fata; -detinatorul imobilului APPS –RA nu este o institutie publica bugetara, ci intreprindere prestatoare de servicii, ce nu este exceptata. Paratele au formulat intampinari prin care au solicitat respingerea actiunii avand in vedere ca nu poate fi privita ca o actiune formulata in baza legii 10/2001 si chiar daca nu s-a indicat ca temei de drept art. 480 si urm din Codul civil ea are caracterul unei actiuni in revendicare. Prin sentinta nr. 1768 din 19.06.2003, Tribunalul Caras-Severin a adis in parte actiunea formulata de reclamanta P g A in contradictoriu cu paratele APPS RA B si SRPP O . A obligat parata APPS RA B sa emita dispozitie de restituire in natura a imobilului inscris in CF, situate administrative in BH , Str. NS H, in favoarea reclamantei. A respins capatul de cerere avand ca obiect radierea din cartea funciara a dreptului de proprietate al Statului Romana si intabularea dreptului de proprietate al reclamantei. Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut in esenta, ca proprietar tabular al imobilului a fost P C, iar in urma actului de donatie din 12.07.1948 a apartinut nepotului sau de frate, C P, defunctul sot al reclamantei. Ulterior donatiei, imobilul a fost preluat de catre Statul roman, in baza decretului nr. 92/1950, care in naul 1991 si-a intabulat dreptul de proprietate. Vazand certificatul de mostenitor existent la fila 25 , dosar fond, prima instanta a inlaturat excepria lipsei calitatii procesuale a reclamantei invocata prin intampinare de parate. In contra sentintei mai sus mentionate au declarat apel, in termen legal, paratele APPS RA B si SRP O. Parata APPS RA B ,in motivarea apelului a aratat ca prima instanta nu a respectat dispozitiile art. 137 C. proc. Civ., in sensul ca nu a pus in disctia partilor exceptiile invocate, actiunea reclamantei astfel cum a fost formulata si precizata este inadmisibila iar pe de alta parte, s-a acordat mai mult decat s-a cerut. Parata SRPP O a formulat critici cu privire la faptul ca desi reclamanta nu a solicitat sa se emita dispozitie de restituire a imobilului in natura, tribunalul , gresit, s-a pronuntat in acest sens. De asemenea a aratat nu numai ca reclamanta nu a respecta procedura speciala prevazuta de Legea 10/2001, dar si faptul ca aceasta nu si-a dovedit pe deplin calitatea de unica mostenitoare alui P C. Curtea de Apel Timisoara , prin decizia civila nr. 138/13.10.2003 a admis apelul declarat de paratele mai sus mentionate, a schimbat in totalitate hotararea atacata in sensul ca a respins ca prematura actiunea formulata de reclamanta. Pentru a se pronunta astfel, Curtea de Apel a retinut ca la data introducerii actiunii era in vigoare si se aplica Legea 10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv, in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 si ca desi reclamanta a notificat paratele prin intermediul executorului judecatoresc a formulat si actiune pe calea dreptului comun, fara insa a solicita obligarea paratelor de a emite decize sau dispozitie motivata ca raspuns la notificarea sa. Pentru aceste considerente Curtea de Apel a gasit actiunea reclamantei ca premature , intrucat nu s-a incheiat procedura speciala prevazuta de Legea nr. 10/2001. Instanta de apel a gasit intemeiat si motivul invocat de parate in sensul ca s-a acordat mai mult decat s-a cerut, adica a fost obligata parata 1 sa emita dispozitie desi reclamanta nu solicitase aceasta. Impotriva acestei hotarari a declarat recurs reclamanta P G A, criticand-o pentru netemeinicie si nelegalitate. In motivarea recutsului sau, recurenta, in esenta, a aratat ca instanta de apel in mod gresit a inlaturat analiza fondului litigiului,pronuntandu-se pe exceptia prematuritatii actiunii, retinand ca nu s-a indeplinit in totalitate procedura administrativa. Asa cum aceasta arata , a urmat procedura prevazuta de legea 10/2001,partea indreptatita poate solicita retrocedarea in natura prin intermediul instantelor, considera nelegala retinerea curtii de apel, ca inadmisibila a cererii sale. Pe fondul cauzei, sustine ca ese indreptatita la restituirea in natura dat fiind faptul ca autorului sau i s-a nationalizat acest imobil prin efectul decretului 92/1950, decret ce la aceasta data este abrogat si declarat neconstitutional, in alt aordine deja retinandu-se ca autorul sau se gasea exceptat de la aplicarea sus mentionatului decret, intrucat in anexa la decret persoana detinatoare a fost C P si nu C P, asa cum se gasea in realitate. Intimatele au depus intampinare prin care au solicitat respingerea recursului si mentinerea deciziei instantei de apel, ca fiind legala si temeinica. Analizand existent la dosar, Inalta Curte de Casatie si Justitie, urmeaza sa admita recursul pentru urmatoarele considerente: Instanta de apel in mod gresit a apreciat ca actiunea reclamantei este premature atata vreme cat aceasta a urmat procedura prealabila prevazuta de legea 10/2001. Faptul ca reclamanta nu a primit raspuns la notificarea sa nu inseamna ca nu era indreptatita sa formuleze actiune in instanta. Potrivit art. 3 alin 1 din Legea 10/2001, in termen de 60 de zile de la inregistrarea notificarii sau, dupa caz, de la data depunerii actelor doveditoare, potrivit art. 22, unitatea detinatoare este obligata sa se pronunte, prin decizie sau, dupa caz, dispozitie motivata, asupra cererii de restituire in natura. Conform art. 24 alin 1 din aceeasi lege, daca restituirea in natura nu este aprobata sau nu este posibila , dupa caz, detinatorul imobilului este obligat sa faca persoanei indretatite o oferta de restituire prin echivalent, corespunzatoare valorii imobilului. Din prevederile legale citate rezulta ca, indiferent daca persoanei indreptatite i se restituie in natura imobilul ori i se ofera restituirea prin echivalent sau chiar i se refuza un atare drept, unitatea detinatoare este obligata ca asurra solicitarii adresata pe cale de notificare sa se pronunte printr-o decizie sau dispozitie motivata. Cazul dedus recursului pune in discutie si situatia in care lipseste raspunsul persoanei juridice notificate, generata de o conduita imputabila persoanei notificate, care, fie din neglijenta, fie din rea vointa refuza sa raspunda la notificarea facuta de persoana indreptatita. O atare conduita culpabila nu poate sa afecteze intersele persoanelor indreptatite si nici sa le lipseasca de a-si apara drepturile recunoscute de lege. Desi legiuitorul nu a reglementat in mod expres situatia in acre persoana detinatoare refuza sa raspunda soclitarii adresata pe cale de notificare, aceasta fiind o lacuna a Legii nr. 10/2001 , totusi cei indeptatiti se pot adresa instantei judecatoresti competente ,pentru ca persoana juridica detinatoare sa fi obligata sa emita un raspuns prin decizie sau dispozitie motivata deoarece o atare obligatie rezulta din lege si face parte dintr-o procedura administrativ –jurisdictionala prealabila , instituita in mod imperativ. Cum reclamanta a adresat notificare persoanei detinatoare , in acceptiunea juridica a acestei notiuni , si cum persoana notificata nu a raspuns solicitarii persoanei indreptatite, in termenul prevazut de lege, in mod gresit instanta de apel a respins actiunea ca prematura, intrucat conduita culpabila a persoanei notificate care nu s-a conformat legii, nu poate sa afecteze interesele legitime ale persoanei solicitate. Pe de alta parte, in lumina principiului disponibilitatii, instantele sunt obligate sa analizeze temeinicia pretentiilor in cauza dedusa judecatii. Instanta de apel, a incalcat acest principiu, lasand necercetate criticile ce au facut obiectul apelului, intemeindu-si solutia pe argumente straine astfel lasand nesolutionat fondul pricinii. Conform art. 295 cod pr civ, instanta de apel va verifica in limitele cererii de apel stabilirea situatiei de fapt si aplicarea legii de catre prima instanta. Fata de cele ce preced in temeiul art. 313 cod proc civ , recursul va fi admis, hotararea atacata se va casa, cauza fiind trimisa pentru rejudecarea apelurilor la aceeasi intanta.

Rezolvare:



PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII DECIDE: Admite recursul declarat de reclamana P G A impotriva deciziei nr. 138 din 13.10.2003 a Curtii de Apel Timisoara, sectia civila. Caseaza decizia si trimite cauza la aceeasi instanta pentru rejudecarea apelurilor. Irevocabila.

NOUTATI LEGISLATIVE

LEGATURI UTILE