Blog Cecilia Angheluta

< Inapoi

OSIM- Dreptul proprietatii intelectuale. Inventii. Brevet. Drept de autor. Prescriptie.

11-05-2006         Tipareste        Trimite prin email

Legea nr. 62/1974 Legea nr. 64/1991 Decretul 167/1958 Potrivit art. 66 din Legea nr. 64/1991, drepturile banesti cuvenite inventatorilor pentru inventiile brevetate anterior intrarii in vigoare a acestei legi, aplicate si necompensate , total sau partial, s-au putut negocia intre parti-inventatorul si utilizatorul inventiei-in termenul de 3 ani,al prescriptiei extinctive prevazut de art. 3 al Dectertului nr. 167/1958, aplicabil in lipsa altei reglementari, de la data intrarii in vigoaer a Legii nr. 64/1991. Prescriptia se putea intrerupe numai in vazurile limitative prevazute de art. 16 al Decretului nr. 167/1958, iar nu si prin cereri, ale autorului, adresate utilizatorului inventiei. I.C.C.J., sectia civila si de proprietate intelectuala, decizia nr. 1405 din 19 februarie 2004

Rezolvare:



Reclamantul P.I a chemat in judecata Societatea Comerciala “S” S.A Sibiu cerand sa se constate calitatea sa de inventator asupra inventiilor brevetate de OSIm sub nr. 93004/1987 si 101341/1990; parata sa fie obligata sa procedeze la negocierea drepturilor sale patrimoniale , cuvenite ca urmare a aplicarii si utilizarii inventiei; in caz de refuz , hotararea judecatoreasca sa tina loc de negociere, parata urmand sa fie obligata la plata sumei de 1.061.098.240 de lei reprezentand suma negociata reactualizata, la nivelul a 183.645.840 de lei, pana la 31 august 2000. In motivarea actiunii s-a sustinut , in esenta , ca desi parata utilizeaza inventiile –numite “dispozitiv de rectificat” si “dispozitiv universal de profilare”-refuza sa puna la dispozitie datele necesare si sa procedeze la negocierea drepturilor reclamantului. Prin intampinare, parata a cerut respingerea actiunii ca prescrisa, iar in subsidiar, ca neintemeiata intrucat nu are calitatea de titular al inventiilor reclamantului, care au fost cesionate Satului Roman. Prin sentinta civila nr. 617 din 20 noiembrie 2000, Tribunalul Sibiu a admis in parte actiunea, a constatat calitatea reclamantului de autor al inventiilor si obliga pe parata sa procedeze la negocierea drepturiloe patrimoniale cuvenite, avand ca baza anexa 2 partea II din H.G. nr. 152/1992. S-a dispus, totodata,pentru cazul refuzului la negociere, obligarea paratei la plata catre reclamant a sumei de 183.646.800 de lei. Instanta a respins ca neintemeiata exceptia privind precsrierea dreptului la actiune , retinand ca: potrivit Capitolului Vdn H.G nr. 152/1992, data in aplicarea art. Nr. 66 alin. (2) din Legea 64 /1991, in cazul inventiilor aplicate si nerecompensate sub legea veche, obligatiile banesti restante sunt considerate ca restante datorita neindeplinirii lor de catre stat prin unitatile titluare de brevet; in cazul neintocmirii calculatiei, unitatea care a aplicat inventia trebuie sa intocmesca acest postacalcul si sa procedeze la negociere; desi reclamantul si-a exercitat dreptul prin mai multe cereri-de la cea inregistrata sub nr. 15462 din 30 ianuarie 1992, pana la ultima cerere din 22 ianuarie 1998-parata nu a procedat la negociere , din culpa sa exclusiva, incat actiunea a fost introdusa in termen. S-a constatat , totodata , ca reclamantului nu i s-au achitat drepturile patrimoniale, desi inventiile au fost realizate, in afara atibutiilor de serviciu, la cererea paratei. Hotararea instantei de fond a fost mentinuta prin decizia civila nr. 104 A din 24 aprilie 2001 pronuntata de Curtea de Apel Alba Iulia, sectia civila prin respingerea recursului paratei. Impotriva deciziei mentionate au declarat recurs reclamantul , si parata. Prin recursul declarat de reclamant s-a invocat aplicarea gresita a legii cu privire la nereactualizarea si calcularea drepturilor banesti cuvenite. Parata a criticat hotararile invocand solutionarea gresita a exceptiei prescrierii dreptului la actiune, cat si a dezlegarii asupra fondului cauzei. Avand intaietate recursul paratei, prin exceptia invocata, instanta urmeaza sa examineze si sa constate ca recursul este intemeiat. Actiunea are ca obiect refuzul paratei de a negocia cuantumul si respectiv de a plati drepturile banesti la care se considera indreptatit reclamantul pentru inventii brevetate si aplicate anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 64/1991 Potrivit art, 66 din Legea nr. 64/1991, drepturile bansesti cuvenite inventatorilor pentru inventiile brevetate anterior intrarii sale in vigoare, aplicate si nerecompensate, total saupartial, se puteau negocia intre parti (inventatorul si utilizatorul inventiei) incepand de la valoarea maxima a drepturilor cuvenite potrivit legii in vigoare la data inregistrarii cererii de brevet. Cele doua inventii, asupra carora reclamntul are calitatea de coautor, au fost brevetate si aplicate anterior intrari in vigoare a Legii nr. 64/1991 si fara acordarea vreunor recompense in conformitate cu Legea nr. 62/1974. In aceste conditii, reclamantul era indreptatit sa recurga, cum de altfel a incercat, la procedura prevazuta de art. 66 din Legea nr. 64/1991, in vederea negocierii drepturiloe cuvenite cu scopul incasarii lor, in caz de neintelegere drepturile banesti urmand sa fie stabilite si acordate potrivit prevederilor art. 61 prin instantele judecatoresti competente. In lipsa unor norme speciale, termenul in care se putea valorifica dreptul la actiunea pentru obligarea la negociere si respective plata drepturilor banesti, este termenul general de prescriptie de 3 ani prevazut deart. 3 din Decretul nr. 167/1958. Acest termen a onceput sa curga de la data intrarii in vigoare a Legii nr. 64/1991, respective de la 21 ianuarie 1992 , implinindu-se la 21 ianuarie 1995. Or, actiunea a fost inregistrata la 29 septembrie 1998, dupa implinirea termenului de prescriptie. Cererilor repetate, introduse de reclamant pe cale administrative, anterior datei de 21 ianuarie 1995, nu li se pot atribui efectul intreruptiv al prescriptiei,limitat . de art. 16 din Decretul nr. 167/1958,numai la recunosterea dreptului de catre debitor, in folosul creditorului, la introducerea unei cereri de chemare in judecata sau arbitraree, ori la actele incepatoare de executare. Asa fiind, recursul declarat de parata s-a admis, cu consecinta casarii hotararilor pronuntate in cauza si a respingerii actiunii ca prescrisa. Sursa : Jurisprudenta I.C.C.J

NOUTATI LEGISLATIVE

LEGATURI UTILE