Blog Cecilia Angheluta

< Inapoi

Proprietate preluata de stat. Cerere de restituire in natura. Tergiversarea sau refuzul de a se raspunde la notificarea adresata detinatoarei bunului. Instanta competenta.

03-05-2006         Tipareste        Trimite prin email

Legea nr. 10/2001: art. 24 alin. 8 Pentru ratiuni de judecata unitara, competenta materiala revine tribunalului, la care se refeera art. 24 alin. 8 al Legii nr. 10/2001, si in cazul in care debitorul imobilului preluat de stat, tergiverseaza ori refuza a raspunde la cererea ce i s-a adresat,prin notificare, de a se restitui in natura bunul, iar nu numai in cazul ,expres reglementat, in care se contesta decizia/ dispozitia detinatorului. I.C.C.J., sectia civila si de propriataet itelectuala, decizia nr. 625 din 28 februarie 2005

Rezolvare:



La data de 16 iulie 2003, C.E a chemat in judecata Municipiul Bucuresti, prin primarul general si Consiliul General al Municipiului Bucuresti pentru a fi obligati sa se pronunte, prin dispozitie motivata ,asupra notificarii (cererii) de restituire in natuta, in conditiile Legii nr. 10/2001, a unui imobil situat in Municipiul Bucuresti. Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti, prin sentinta civila nr. 5508 din 16 septemnre 2003 ,a admis actiunea. Curtea de apel Bucuresti, sectia a IV a civila, prin decizia nr. 133 din 4 februarie 2004, a respins apelul paratului Municipiului Bucuresti cu motivarea ca obligatia de a rspunde la notificare este legala si, in caz de intarziere in executare, deschide accesul in justitie pentru a fi sanctionata. Impotriva acestei decizii paratul Municipiul Bucuresti, prinprimarul general a declarat recurs care urmeaza a fi admis pentru un motiv de ordine publica invocat din oficiu si pus in dezbaterea partilor. Instantele, facand aplicatia art. 21 alin. 1 din Constitutie si art.6 din Conventia europeana a drepturior omului, ratificata de Romania prin Legea nr. 30/1994, au apreciat, judicious, ca tacerea entitatii invetita cu solutionarea notificarii privind bunuri aflate sub incidenta Legii nr. 10/2001,incalca o obligatie cu caracter civil si, pentru acest motiv, deschide celui vatamat accesul liber la instantele judecatoresti. Nu mai putin, tinand seama de natura civila a dreptului subiectiv vatamat(nu este un drept subiectiv administrativ), cu temei a fost stabilita competenta procesuala de solutionare a litigiului ca find inmaterie civila( si nu in materie de contencios administrativ). In schimb, instantele au determinat gresit competenta de prima instanta pentru judecarea acestui litigiu, ca fiind a judecatoriei. Ele au pierdut din vedere ca obiectul pricinii poarta asupra unei proceduri prealabile impusa prin art 21 si urm din Legea nr.10/2001, esentialmente cu caracter necontencios(nu intra in domeniul de aplicare a art. 21 alin. 4 din Constitutie), dar obligatory potrivit art. 109 alin. 2 C. pr. civ. adica, sien qua non ,aceasta procedura prealabila se constituie intr-o conditie eliminatorie pentru sesizarea tribunalului competent, prescrisa sub sancstiunea respingerii actiunii ca izvorate din temporizarea ori refuzul de finalizare a acestei proceduri nu pot fi atribuite decat, simetric, regulilor procesuael inscrise in Legea nr. 10/2001, in competenta procesuala a instantei care judeca actiunea principala, adica tribunalului competent potrivit art. 24 alin. 8 din aceasta lege. Or, in speta, hotararile recurate au fost date cu incalcarea competentei materiale de prima instanta a tribunalului, motiv pentru care s-a impus admiterea recursului si casarea acestor hotarari cu trimiterea dosarului spre judecare la tribunalul competent. Sursa: jurisprudenta ICCJ

NOUTATI LEGISLATIVE

LEGATURI UTILE